OPERA EPICA
D-L GOE…
De I.L Caragiale


Scriitorul I.L. Caragiale este unul dintre marii clasici ai literaturii române. Opera sa reprezinta o oglinda a societatii românesti de la sfârsitul sec. al-XIX-lea si începutul sec. al XX-lea.
Temele abordate de prozator sunt, în principal, legate de coruptia politica si la nivelul institutiilor de stat, moravurile “lumii bune” a Bucurestilor ori educatia defectuasa din familie, caracterizate în schite ca: Bacalaureat, Lantul slabiciunilor, Un pedagog de scoala noua, Vizita… si D-l Goe…
Titlu schtei de fata, alcatuit din doua substantive- unul comun (domnul) si celalalt propriu (Goe) dezvaluie de la începutul intentiile satirice ale autorului, inversând cele doua universuri umane: cel al copilului si cel al adultului.
Opera literara “D-l Goe…” (inclusa în volumil “Momente si schite”, 1901) este un text epic, deoarece gândurile, ideile si sentimentele autorului sunt exprimate în mod indirect, prin intermediul actiunii si al personajelor. Apartinând genului epic, schita are o actiune care urmareste toate cele cinci momente ale subiectului.
În expozitiune sunt prezentate personajele, Goe si cele trei doamne, care asteapta pe peronul din “Urbea X” sosirea trenului care le va duce la Bucuresti, pentru urmarirea manifestarilor publice prilejuite de sarbatorirea Zilei Nationale, în data de 10 Mai. Se poarta o discutie referitoare la pronuntarea corecta a cuvântului “marinar”, fiecare dintre personaje pronuntând o varianta gresita a acestuia. În intrega, cei patru pasageri urca în vagon si, în timp ce doamnele ocupau un loc în cupeu, Goe ramâne pe coridor, “ca barbatii”. Desfasurarea actiunii cuprinde întâmplarile din timpul calatoriei. Mai întâi Goe scoate capul pe fereastra, desi un tânar binevoitor îl sfatuie sa nu faca acest lucru, pierzându-si astfel palaria în care a carei panglica avea biletul. Vine conductorul, caruia doamnele sunt nevoite sa-i plateasca alt bilet si o amenda. Mama îl cearta pe Goe