Caracterizarea parintelui Trandafir
Popa Tanda
de Ioan Slavici

Nuvela ,,Popa Tanda’’ a fost scrisa de Ioan Slavici, unul dintre cei patru mari clasici ai literaturii române, care, alaturi de Mihai Eminescu, Ion Creanga si I.L. Caragiale, si-a adus o contributie deosebita la dezvoltarea literaturii române în sec XIX. Ioan Slavici considera ca rolul literaturii este de a-i face pe oameni mai buni si în întreaga sa opera: romane, nuvele, povestiri si piese de teatru, a urmarit acest tel.
Nuvela ,,Popa Tanda’’, inspirata din viata satului, are ca personaj principal pe parintele Trandafir, care apare în toate momentele subiectului si este caracterizat în evolutia sa prin diferite mijloace.
În expozitiune, autorul apeleaza la caracterizarea directa de catre narator, care spune despre parintele Trandafir ca: ,,Este om bun; a învatat multa carte si cânta mai frumos decât chiar raposatul tatal sau, ... vorbeste drept si cumpanit, ca si când ar citi din carte. Si harnic si grijitor om este parintele Trandafir. Aduna din multe si face din nimica ceva. Strânge, drege si culege ca sa aiba pentru sine si pentru altii.’’ Tot în mod direct sunt prezentate si asa-zisele defecte ale personajului, daca defecte se pot numi corectitudinea, sinceritatea, franchetea. Naratorul spune despre parintele Trandafir ca ,,Este cam greu la vorba, cam aspru la judecata; prea de-a dreptul, prea verde-fatis, el nu mai suceste vorba, ci spune drept în fata, daca i s-a pus ceva pe inima.’’
În mod indirect, personajul este caracterizat prin: faptele si vorbele sale, prin relatiile cu celelalte personaje, prin originea sa, prin statutul social, prin porecla, prin atitudinea naratorului fata de personaj. În expozitiune aflam ca parintele Trandafir este fiul dascalului Pintilie din Butucani, cântaret vestit. Parintele Trandafir a fost preot în Butucani si apoi, din cauza conflictului sau cu satenii, a ajuns preot în Saraceni. El este casatorit si are doi copii, dar autoru