de Tudor Arghezi
- comentariu -

Poezia “Cuvant”, scrisa in anul 1935 de catre poetul din Carbunesti, T. Arghezi, este ca o prefata pentru volumul pe care il deschide: “Carticica de seara”.
Prin ea, autorul isi exprima parerile despre rolul sau si al operei sale; transmitand modul de creare a poeziei, aceasta devine o arta poetica.
Titlul, ales de poet pornind de la principiul biblic “La inceput a fost cuvantul...” exprima dorinta autorului de a face o opera reusita, care sa-l satisfaca pe cititor.
Opera “Cuvant” exprima direct sentimenteleautorului. Adresandu-se direct, acesta isi marturiseste visul de a-i face cititorului un dar plin de semnificatii: “Vrui, cititorule, sa-ti fac un dar”.
In poezia lirica, se gasesc diversi termeni care subliniaza prietenia dintre emitator si receptor: vocativul “cititorule” sugereaza legatura afectiva puternica dintre cei doi. Darul oferit este o opera de dimensiuni reduse, “O carte pentru buzunar/ O carte mica, o carticica” dar aflata in armonie cu lumea incaonjuratoare: “Am voit sa umplu celule/ Cu suflete de molecule./ Mi-a trebuit un violoncel./ Am ales un brotacel/ Pe o foaie de trestie ingusta/ O harpa:am ales o lacusta./ Cimpoiul trebuia sa fie un scatiu”.
Diminutivul “carticica” arata dragostea autorului fata de citior, dar si fata de opera sa. Poetul vrea ca darul sau sa fie aproape de inima cititorului, ca acesta sa-l poata purta in permanenta cu el.
Autorul alege cuvintele cu cat mai multe intelesuri. Fiecare receptor poate interpreta alt sens al cuvantului respectiv, astfel el cuprinzand in intelesul sau “o viata intreaga”.
Sentimentul viu reiese si din orchestra vesela, “violoncel”, “harpa”, “cimpoi” inlocuita cu corul pitigaiat “brotacel”, “lacusta”, “scatiu”... Cuprinzand o serie de imagini auditive, cartea se transforma intr-o armonie de sunete.
Scriitorul, care se crede a fi un magician, un vrajitor al cuvintelor, doreste sa faca “farmece”, aducand astfel in viata cititorului, prin opera sa, o lume mis