Aceasta lectura este o lectura trista. Este vorba despre un randunel care in zborul lui spre tarile calde, spre Egipt, a ajuns in oras si se aseza chiar la picioarele Printului Fericit.
Printul Fericit era o statuie care statea pe o columna inalta, privind peste cetate. El stralucea din cap pana in picioare de poleiala de aur. Ochii lui erau din safire luminoase, iar la manerul spadei un mare rubin care avea culoarea sangelui.
Era foarte frumos.
Toata lumea care trecea pe acolo isi inalta ochii sa priveasca frumusetea statuii.
Randunelul care zburaseo zi intreaga, isi facu adapost la picioarele statuii. Si cum se pregatea de culcare, oboist de atata zburat, cand sa-si vare capul sub aripa, observa ca picura trei lacrimi pe el. Afara nuera nor, stelele straluceau, si cu toate astea ploua. Aceta se intreba la ce foloseste o statuie, daca nu te apara nici de ploaie macar. Si cand se uita in sus ce ii fu dat sa vada? Ochii Printului Fericit inotau in lacrimi, incatrandunelul se simti induiosat. Si incepu sa aiba cu el un dialog. Printul ii povesti acestuia ca, atunci cand era in viata a trait in Palatul Sana Souci, dupa cum era si numele, nu exista durere. Traia fericit la curte, curtenii il numeau Printul Fericit. Atunci nu i-a trecut prin minte sa intrebe ce este dincolo de zidul cetatii in care traia. Dar acum era foarte trist, dupa moarte, ca l-au suit sus,foarte sus, si acum vedea toata hidosenia, toata amaraciunea cetatii in care a trait. Dar avea inima de plumb, asa ca nu poate decat sa planga. Si ii spuse acestuia ca el vedea de acolo, de sus, o casa saraca in care o femeie statea la masa, cu mainile aspre si rosii de impunsaturile acului, caci era croitoreasa. Este acea croitoreasa care ii va broad rochia uneia din insotitoarele reginei. Ea brodeaza iar in celalalt colt al camerei, zace in pat, bolnav de friguri, baietelul ei. El tanjeste dupa portocale, iar maica-sa plange ca nu-i poate oferi portocale, ci numai apa. Asa ca Printul, induiosat, il ruga pe