Revedere - analiza
În caietele manuscrise ale lui Eminescu s-a gasit un material folcloric, cules de poet nou copiat dupa altii, cuprinzînd, basme, proverbe, cîntece epice si, mai ales, numeroase specii ale poeziei lirice. Intentia lui n-a fost sa publice o culegere populara, cum facuse Alecsandri, ci sa cunoasca prin intermediul creatiei folclorice credintele, obiceiurile si limba poporului, precum si întregul sistem al mijloacelor de realizare artistica elaborat prin veacuri si pastrat prin traditii orala. În conceptia lui Eminescu, sursele folclorice ale literaturii culte contribuie în mod hotarîtor la definirea trasaturilor proprii, a specificului ei national.
Ceea ce aprecia Eminescu îndeosebi la poezia populara era capacitatea ei de a gasi expresia cea mai potrivita, mai simpla si mai naturala a numi gîndul sau a numi sentiment. Influenta populara este evidenta în multe din poeziile lui Eminescu. El a preluat teme, motive, versuri, ritmuri, armonii, imagini pe care le-a asamblat în compuneri noi, purtînd pecetea inimitabila stilului sau. Unele sînt prelucrari folclorice adaosuri de rafinament în planul expresiei sau al ideii (Revedere, Ce te legeni, La mijloc de codru, Cartea feciorului din Scirsoarea III etc.), astfel sînt profund originale, sursa populara cunoscînd transformari esentiale (Calin - file din poveste, Luceafarul). În toata însa întîlnim acea îmbinare inconfundabila între glasul poetului si glasul poeziei populare, prin care Eminescu si-a dobîndit timbrul specific. În aceasta privinta G. Calinescu facea urmatoarea observatie: „Cea mai mare însusire a lui Eminescu este de a face poezie populara fara sa imite, si cu idei culte, de a coborî la acel sublim impersonalism poporan”.
Revedere este prima creatie în metru popular - trohaic a lui Eminescu, publicata în „Convorbiri literare” din 1 octombrie 1879, dar scirsa cu cîtiva ani mai înainte. Prin ea se poate urmari ceea ce a dat folclorul lui Eminescu si ceea ce a dat el folclorulu