La un semn,un tarm de altul,leganînd vas de vas,se leaga
Si în sunet de fanfare trece oastea lui întrega;
Ieniceri,copii de suflet ai lui Alah si spahii
Vin de-ntuneca pamîntul la Rovine în cîmpii;
Raspîndindu-se în roiuri,întind corturile mari...
Numa-n zarea departata suna codrul de stejari.
Iata vine-un sol de pace c-o naframa-n vîrf de bat.
Baiazid,privind la dîsul ,îl întreba cu dispret:
-Ce vrei tu?
-Noi?Buna pace!Si de n-or fi cu banat,
Domnul nostru-ar vrea sa vaza pe maritul împarat.
La un semn deschisa-i calea si s-apropie de cort
Un batrîn atît de simplu,dupa vorba,dupa port.
-Tu esti Mircea?
-Da-mparate!
-Am venit sa mi te-nchini.
De nu, schimb a ta coroana intr-o ramura de spini.
-Orice gînd ai împarate,si oricum vei fi sosit,
Cît suntem înca pe pace,eu îti zic:Bine-ai venit!
Despre partea închinarii însa,doamne,sa ne ierti;
Dar acu vei vrea cu oastea si razboi ca sa ne certi
Ori vei vrea sa faci întoarsa de pe-acuma a ta cale,
Sa ne dai un semn si noua de mila mariei-tale...
De-o fi una de-o fi alta...Ce e scris si pentru noi,
Bucurosi le-om duce toate,de epace de-i razboi.
-Cum?Cînd lumea mi-e deschisa, a privi gîndesti ca pot
Ca întreg aliotmanul sa se-mpiedice de-un ciot?
O,tu nici visezi,batrîne,cîti în cale mi s-au pus!
Toata floarea cea vestita a întregului apus,
Tot ce sta în umbra crucii,împarati si regi s-aduna
Sa dea piept cu uraganul ridicat de Semiluna.
S-a-mbracat în zale lucii cavalerii de la Malta,
Papa cu-a lui trei coroane,puse una peste alta,
Fulgerele adunat-au contra fulgerului care
În turbarea-i furtunoasa a cuprins pamînt si mare.
N-au avut decît cu ochiul ori cu mîna semn a face
Si Apusul îsi împinse toate neamurile-ncoace;
Pentru-a crucii biruinta se misca rîuri-rîuri,
Ori din codrii rascolite,ori stîrnite din pustiuri;
Zguduind din pace-adînca ale lumii începuturi,
Înegrind tot orizontul cu-a lor zeci de mii de scuturi,
Se miscau îngrozitoare ca paduri de lanci si sabii,
Tremura înspaimîntata marea de-ale lor corabii!...
La Niscopole vazut-ai cîte tabere s-au strîns
Ca sa steie înaintea-mi ca si zidul neînvins.
Cînd vazui a lor multime,cîta frunza,cîta iarba,
Cu o ura nempacata mi-am soptit soptit atunci în barba,
Am jurat ca peste dînsii sa trec falnic,fara pas,
Din pristolul de la Roma sa dau calului ovas...
Si de crunta-mi vitejie tu te aperi c-un toiag?
Si,purtau de biruinta, sa ma-mpiedic de-un mosneg?
-De-un mosneg,da,împarate,caci mosneagul ce privesti
Nu e om de rînd,el este domnul Tarii Romînesti.
Eu nu ti-as dori vreodata sa-nece spumegînd a tale ostii.
Dupa vremuri multi venira,începînd cu acel oaspe
Ce din vechi se pomeneste,cu Dariu a lui Istape;
Multi durara,dupa vremuri,peste Dunare vrun pod,
De-au trecut cu spaima lumii si multime pe norod;
Împarati pe care lumea nu pute sa-i mai încapa
Au venit si-n tara noastra de-au cerut pamînt si apa
Si nu voi ca sa ma laud,nici ca voi sa te-nspaimînt,
Cum venira,se facura toti o apa s-un pamînt.
Te falnesti ca înainte-ti rasturnat-ai valvîrtej
Ostile leite-n zale de-mparati si de viteji?
Tu te lauzi ca Apusul înainte ti s-a pus?...
Ce-i mîna pe ei în lupta,ce-au voit acel Apus?...
Laurii voiau sa-i smulga de pe fruntea ta de fier,
A credintii biruinta cata orice cavaler.
Eu?Îmi apar saracia si nevoile si neamul...
Si de-aceea tot ce misca-n tara asta,rîul,ramul,
Mi-e prieten numai mie,iara tie dusman este.
Dusmanit vei fi de toate,fara-a prinde chiar de veste;
N-avem osti,dara iubirea de mosie e un zid
Care nu se-nfioreaza de-a ta faima,Baiazid!
...