TEME SI MOTIVE EMINESCIENE



Mihai Eminescu(1850-1889) este cel mai mare reprezentant al romantismului românesc si cel din urma mare poet romantic european(în ordine cronologica). Eminescu a facut parte din seria de scriitori care au dat stralucire acestui curent: V. Hugo, Byron, Shelley, Lamartine si altii. Opera sa cuprinde teme, motive si atitudini ce tin de marea literatura a lumii:
1. Nasterea si prabusirea Universului.
„Scrisoarea I”, „Luceafarul” si „Rugaciunea unui dac” sunt câteva din lucrarile care au ca tema ”Facerea si desfacerea”, denumire data de George Calinescu. Unul din motivele cuprinse de aceasta tema este proportia gigantica a spatiului si timpului universal. Acest motiv reprezinta viziunea romantica eminesciana a Cosmosului în antiteza cu fiinta umana neînsemnata si muritoare; aceasta viziune mai cuprinde si evolutia Cosmosului(situata intre cele doua capete: geneza si stingerea), armonia nascuta din rotirea astrilor si perspectiva mitologica.
„Scrisoarea I” este lucrarea reprezentativa acestei teme, fiind alcatuita dintr-o cosmogonie cuprinsa în doua cugetari: una pe tema destinului uman ti una pe tema soartei geniului.
În prima parte a textului(versurile 1 –28) ne este prezentat un cadru romantic, la vreme de seara, unde lumina enigmatica a lunii se împrastie peste o lume vana, nascuta dintr-un vis al Nefiintei. Aceasta priveliste din natura scoate la iveala mai multe ipostaze ale fiintei umane, dintre care retinem doar doua:
„Vezi pe-un rege ce-mpânzeste globu-n planuri pe un veac,
Când la ziua cea de mâine abia cugeta un sarac…
Desi trepte osedite le-au iesit din urna sortii,
Deopotriva-i stapâneste raza ta si geniul mortii”
În alta parte a poemului, Eminescu îi prezinta pe oameni ca fiind „umbre pe pânza vremii”, care se metamorfozeaza în „mii de coji” si în „nume trecatoare” duse de timp; trecatoare este si gloria, umilul om sarac si regele cel puternic fiind uniti de acelasi destin, care cuprinde tot ceea ce se