Mihail Sadoveanu:


Caracterizarea Vitoriei Lipan din Baltagul


În tot ce face si spune este dragoste si inteligenta nativa si o vitalitate care este a naturii însasi. Vitoria Lipan este exemplara prin tarie si perseverenta.
Conform unui calendar natural ea îsi da seama ca întârzierea sotului sau are o singura explicatie: moartea. Ea se adreseaza preotului, face vraji, apeleaza la autoritati, dar experienta o învata ca trebuie sa se bazeze pe ea însasi, pentru ca la ea e durerea.
În adâncul sufletului ei e convinsa de moartea sotului, dar dragostea, omenia, datoria nescrisa îi dicteaza ca trebuie sa-l caute si sa-i dea ultima cinstire cuvenita. Dragostea ei este profunda, pastrata de-a lungul anilor, dupa propria marturisire: ca banul cel vechi.
Stie sa-si rânduiasca treburile gospodariei, înainte de a pleca la drum. Înzestrata cu o inteligenta nativa, ea îsi stabileste opririle în locuri, unde stie ca va primi cât mai multe informatii. Vitoria stie sa întrebe, sa scoata adevarul de la oameni, sa lege faptele si sa reconstituie mental drumul sotului ei. Stie sa fie prietenoasa, la nevoie umila, chiar sa minta si sa învrajbeasca pe cele doua femei, sotiile lui Bogza si Cutui. În discutiile cu cei doi simuleaza naivitatea si nestiinta, când în realitate este convinsa de vinovatia celor doi. Treptat ea reconstituie faptele: În întuneric, începea sa i se faca lumina. La Sabasa fusera trei. Dincoace, peste muntele Stanisoara, la Suha, Nechifor Lipan nu mai era… aici, între Sabasa si Suha trebuia sa gaseasca ea cheia adevarului.
În descoperirea crimei ea intuieste ca rolul decisiv îi va reveni câinelui pe care din fericire îl gaseste.
La început Vitoria se poarta prietenos cu cei doi ciobani, pentru a le adormi banuielile. Tot timpul ea dovedeste o stapânire de sine iesita din comun: Avea de cautat, de gasit si de rânduit. De plâns a plânge mai pe urma, acuma n-are vreme.
Vitoria este neobosita si necrutatoare în descoperirea vinovatilor. Trasaturile femeii reies