CENTRALIZARE SI DESCENTRALIZARE ÎN
ADMINISTRATIA PUBLICA

Problema centralizarii si descentralizarii în administratia publica s-a pus si se pune în orice stat, indiferent de structura sa, de forma de guvernamânt si de regimul politic.
Orice stat, fiind o putere publica, organizata pe un teritoriu delimitat si recunoscut de celelalte state, are rolul nu numai de a reprezenta poporul de pe acest teritoriu, ci si de a-i rezolva interesele atât de diferite de la o persoana la alta sau de la un grup de indivizi la altul. Pentru a-si îndeplini acest rol, statul îsi împarte teritoriul si populatia aflata pe acesta în anumite zone de interese, pe baza diferitelor criterii: geografice, religioase, culturale, etc. Aceste zone mai mici sau mai mari, sunt unitatile administrativ-teritoriale care de-a lungul istoriei au purtat diverse denumiri: judet, tinut, regiune, oras, comuna, etc.
În toate aceste unitati administrativ-teritoriale statul a creat autoritati publice, care sa-l reprezinte si sa actioneze în acestea pentru realizarea intereselor sale, dar si ale locuitorilor respectivi. În acelasi scop, statul a creat autoritati si la nivel central, care sa-l reprezinte si sa asigure realizarea intereselor care se pun la acest nivel si care apar ca ceea ce este comun si general tuturor zonelor de interese.
Profesorul Paul Negulescu afirma ca în orice tara sunt doua categorii de interese: unele care au un carecter cu totul general privind totalitatea cetatenilor, întreaga colectivitate si altele care sunt speciale unei anumite localitati. Pentru armonizarea acestor categorii de interese statul a creat regimuri juridice sau institutii speciale, fiecare dintre ele asigurând o rezolvare mai mult sau mai putin corespunzatoare situatiilor concrete. În aceste conditii vorbim de centralizare, descentralizare, desconcentrare, tutela administrativa.
Centralizarea în administratia publica înseamna în plan o