Inflatia – un flagel al economiei
Ce este inflatia ?
Inflatia este un dezechilibru care afecteaza, în proportii diferite, toate economiile nationale, si care poate fi sesizat prin doua tendinte majore, si anume: cresterea generalizata a preturilor si scaderea puterii de cumparare a banilor. Se considera ca inflatia este o stare caracterizata prin cresterea permanenta mai rapida a volumului puterii de cumparare fata de volumul bunurilor si serviciilor, astfel încât din aceasta rezulta cresterea veniturilor si preturilor în timp ce valoarea banilor scade.
Masurarea inflatiei porneste, bineînteles, de la consensul teoretic cu privire la formele de manifestare ale fenomenului, dar realizarea în fapt a acestei intentii ramâne o problema complexa.
Instrumentul la care se apeleaza cel mai des în acest scop este indicele general al preturilor sau indicele sintetic al preturilor. Acesta, cu toate ca are anumite insuficiente, exprima, în linii generale, cresterea preturilor ca fenomen de ansamblu care afecteaza economia. Nu orice crestere a indicelui general al preturilor este expresia directa a inflatiei. Deci pentru a trage o cocluzie corecta cu privire la natura inflationista sau a cresterii indicelui general al preturilor, adesea, sunt necesare informatii si analize suplimentare.
Cealalta tendinta majora ce caracterizeaza situatia de inflatie, scaderea de cumparare a banilor, consta în relevarea faptului ca în decursul unei perioade relativ lungi, volumul bunurilor si serviciilor ce se cumpara într-o economie scade în comparatie cu masa monetara si nivelul preturilor. Aceasta se determina ca un raport între masa monetara si nivelul preturilor, aratând câte bunuri si servicii se pot cumpara cu cantitatea de bani existenta în economie, la un nivel dat al preturilor.
Mecanismele inflatiei
Inflatia ca orice fenomen complex este explicat prin cauze multiple, cum sunt cresterea excesiva a creditului, acoperirea deficitelor bugetare si balantelor de plati externe, cresterea salarilor etc.. De asemenea, printre cauze este mentionata scaderea productiei de bunuri si servicii, având ca rezultat formarea unui excedent de moneda.
Pentru întelegerea inflatiei, cea mai mare importanta o are cunoasterea mecanismului sau de declansare si desfasurare pe baza caruia pot fi concepute modalitatile de interventie, de combatere a cauzelor care au generat-o.
În acest sens, punctul de pornire îl reprezinta dezechilibrul pe care-l marcheaza inflatia – între masa monetara excedentara în comparatie cu volumul bunurilor si serviciilor. Indiferent de cauzele care genereaza acest dezechilibru, excedentul de masa monetara de care dispun agentii economici reprezina de fapt o cerere de bunuri si servicii nesatisfacuta. Daca din diferite motive (insuficienta factorilor de productie, imposibilitatea de a mari eficienta lor, progresul tehnico-stiintific lent etc.) volumul bunurilor si serviciilor ramâne în urma masei monetare, aceasta situatie determina o crestere a preturilor si scaderea proportionala a puterii de cumparare a banilor, concretizând astfel prezenta inflatiei.
Elasticitatea ofertei, cresterea sau scaderea volumului fizic al bunurilor economice în raport cu variatia veniturilor, sunt decisive pentru instalarea starii de inflatie.
Masuri antiinflationiste
Deoarece efectele inflatiei actioneaza în sensuri diferite, ele se rasfrâng asupra vietii economice prin cresterea instabilitatii si prin cautari febrile ale agentiilor economici de a diminua efectele sale negative sau de a se sustrage lor. Din aceste cautari s-au nascut masuri antiinflationiste de o mare complexitate, care se pot împarti în doua mari grupe:
de aparare sau protectie a agentilor economici împotriva cresterii preturilor si scaderii puterii de cumparare a baniilor;
de diminuare si control a onflatiei .
Din prima grupa de masuri, cea mai importanta prin dimensiunile sale este indexarea. Aceasta constituie o crestere procentuala sau în sume absolute a veniturilor agentilor economici, îndeosebi a salariilor si pensiilor, lunar, trimestrial sau semestrial, astfel încât sa acopere parsial sau total cresterea preturilor si scaderea puterii de cumparare a banilor, generate de inflatie.
A doua grupa cuprinde masuri care contribuie la refacerea echilibrului economic deteriorat de inflatie.
Asupra masei monetare se actioneaza în special prin:
cresterea dobânzii creditelor acordate de banci;
cresterea rezervelor monetare obligatorii ale bancilors;
limitarea creditului de consum (vânzari în rate);
“înghetarea” salariilor si preturilor;
echilibrarea bugetului de stat si a balantei de plati externe;
Dintre masurile care vizeaza sporirea bunurilor economice, cele mai frecvent utilizate sunt:
dezvoltarea activitatilor productive cu scopul de a mari oferta de bunuri si servicii;
i...