Conditiile reunificarii politice
în secolul I d.Chr., dupa un interval de 131 de ani de la moartea lui Burebista, unitatea politica a geto-dacilor se reface în jurul nucleului statal din zona Muntilor Orastiei. în acest spatiu intercarpatic s-a pastrat o continuitate statala si dupa destramarea "marii stapâniri" a lui Burebista.
Restauratorul Daciei era regele Decebal (87-106 d.Chr.), caruia predecesorul sau Duras, fiind batrân, i-a cedat tronul. Dio Cassius (sec. II-III d.Chr.), istoric si om politic grec, scria despre Decebal: "Era foarte priceput în ale razboiului si iscusit în lupta, stiind sa aleaga prilejul pentru a^l ataca pe dusman si a se retrage la timp. Abil în a întinde curse, era viteaz în lupta, stiind a se folosi cu dibacie de o victorie si a scapa cu bine dintr-o înfrângere, pentru care lucruri el a fost mult timp, pentru romani un potrivnic de temut".
Personalitatea marcanta a regelui si un sir de premise din viata societatii geto-dace au determinat ascensiunea regatului geto-dac pe o noua treapta, devenit o forta considerabila în zona Carpatilor si la Dunare. Dacia avea o populatie numeroasa de agricultori sedentari si mestesugari iscusiti în prelucrarea fierului, ceea ce o dovedesc numeroasele unelte agricole si mestesugaresti descoperite în sapaturile arheologice. Ei prelucrau metalele pretioase, mai ales argintul, confectionau vase de uz casnic de o calitate superioara, utilizând roata olarului, aveau cunostinte în botanica, medicina, astronomie.
O mare importanta în ascensiunea statului geto-dac au avut o relatiile lui economice si culturale cu lumea romana si elinista: schimbul comercial intens, folosirea monedei romane, însusirea scrisului latin etc. Activitatea economica si spirituala din Dacia este tot mai mult influentata de cultura popoarelor de limba latina. Se poate afirma ca înca pâna la cucerirea romana în Dacia începe un proces de romanizare în domeniul culturii.
Nivelul înalt de dezvoltare a geto-dacilor prezenta pentru romani un