Imperiul Roman


Imperiul Roman a atins apogeul in sec. II-III d Hr. gratie une puteri centrale autoritare, administratiei ramificate si armatei. Intre frontierele sale s-a instituit “Pax Romana”, iar Roma a ajuns “Cetatea Eterna”, “Centrul Universului”, materializare a aspiratiei de liniste, ordine si eficienta a Antichitatii. Preluand de la greci multe dintre elementele culturii umaniste si dezvoltand un solit sistem de drept, sinteza romana imperiala a fost lasata ca nostenire fundamentala Europei.
Instaurarea imperiului este opera lui Octavianus Augustus, prim imparat roman (27i.Hr.-14e.n.).
Octavianus Augustus- singurul stapan al Romei , el incepe reorganizarea statului in deceniile urmatoare, la capatul carora se produce o schimbare profunda in evolutia lumii romane. In calitate de “prim cetatean al Romei” acumuleaza intreaga putere politica in stat, sub pretestul restaurarii pacii , securitatii, dupa un secol de confruntari si tulburari politice.
La inceputul carmuirii sale Octavianus, detine numai puterea militara, imperium. Ca imperator, era comandantul suprem al legiunilor romane, apoi el preia si titulatura “Pontix Maximus”. Augustus a ales pentru sine termenul de princeps, astfel incat primele trei secole ale Imperiului au primit din antichitate numele de principat.
Cel care avea sa schimbe istoria Romei, s-a nascut la 23 septembrie 63 I.Hr., fiind fiul lui Octavius si al ficei surorii lui Caius Iulius Caesar, Atia. Tatal sau a murit cand Octavianus avea doar 4 ani. Aprimit o educatie aleasa, prima aparitie publica fiind la moartea bunicii sale Iulia, cand a rostit discursul funerar.
Ruda sa ilustra nu i-a acordat atentie la inceput, fiind preocupat de problemele politice ale Romei, dar in anul 46 i.e.n. a participat la tiumful lui Caesar, primind onoruri militare. Tot in aceasta perioada intra in ordinul patricienilor. L-a urmat apoi pe Caesar in Spa