Lumea lui Odiseu II



,,Opera lui nu-i cel mai mare dintre poemele eroice numai pentru ca nu s-a întâmplat sa nu fie cel dintâi.,,
Titlul acesta a fost câstigat o data pentru totdeauna de Homer, pe care grecii se multumeau sa-l numeasca Poetul.
Pentru greci, acesta era ca un simbol al neamului elenic, având o autoritate necontestata în domeniul istoriei lor vechi. Platon spune ca unii greci erau convinsi ca ,,Homer a fost dascalul Eladei si ca merita pe deplin sa fie luat ca învatator în toate treburile obstii.,,
Deschizând Iliada si Odiseea, cititorul s-ar asteptasa descopere un fel de Biblie sau vreun mare tratat de filozofie: nu gaseste însa decât doua lungi poeme epice închinate razboiului de zece ani dintre troieni si greci si suferintelor îndurate în drumu-i spre casa de Odiseu, caruia romanii aveau sa-i zica mai târziu Ulise.
Drept vorbind, pare probabil ca Iliada si Odiseea, asa cum le citim, sunt operele a doi oameni diferiti, nu ale unuia singur. Locul lor e la începutul literaturii grecesti-si deci europene-alaturi de Hesoid care traia Grecia centrala, în tinutul numit Beotia.

Cercetatorii cred ca ca Iliada, si poate si Odiseea n-au fost compuse în Grecia continentala, ci fie într-o insula a Marii Egee, fie în Asia Mica.
Ori de câte ori se întoarce spre trecut, si mai ales spre o vreme îndepartata, mintea umana altereaza în chip ciudat perspectiva timpului: veacurile se transforma în ani; mileniile în decenii. E nevoie de un efort constient pentru a ne da seama ca o penetratie prelungita timp de secole nu se putea înfatisa celor ce participau la ea ca o unica desfasurare, ca deci nici grecii, nici localnicii în lumea carora acestia îsi faceau drum nu puteau întelege la ce mare fenomen luau parte.
Din punct de vedere biologic si cultural, au fost veacuri de absoluta întrepatrundere. Amintirea limpede a acestei situatii staruie în Odiseea, acolo unde eroul spune, citând laolalta numiri grecesti si bastinase :,,E o tara, pe nume Creta ,în mijlocul mari