Statul dac în timpul lui Burebista


Izvoarele istorice ne dau informatii foarte importante despre prezenta la nord de Dunare si în Dobrogea a unor uniuni de triburi,în secolele al III-lea si al II-lea î.Hr.
Statul geto-dac s-a constituit la o treapta avansata a dezvoltarii societatii tracilor de nord. Procesul de unificare a fost generat de mai multi factori. În primul rând dezvoltarea economica . In spatiul locuit de daci s-au facut mari progrese în metalurgia fierului, confectionându-se unelte de munca cu productivitate mare , care au condus la o dezvoltare intensa a agriculturii, prin aplicarea brazdarului din fier la plug. Acesta patrunde astfel, mai adânc în pamânt si îl face mai roditor, prin confectionarea sapelor din fier care sunt mai productive în muncile agricole. Progresele din prelucrarea metalului antreneaza si influenteaza perfectionarea altor îndeletniciri cum ar fi prelucrarea ceramicii, prin folosirea rotii olarului în locul învârtirii cu mâna a obiectului prelucrat. Dezvoltarea economica generala a dus la intensificarea schimburilor de produse în interiorul triburilor si între triburi. În acelasi timp s-au amplificat schimburile economice cu orasele si statele vecine , în special cu orasele-colonii grecesti de la Marea Neagra. Negustorii greci aduceau în localitatile geto-dace obiecte de arta , bijuterii si de aici luau produse agricole , miere , blanuri, etc.. Ca urmare a dezvoltarii relatiilor comerciale, schimbul direct de produse începe sa fie înlocuit de circulatia monetara. Spre sfârsitul secolului al IV-lea î.Hr. apare moneda proprie geto-daca. Începând cu secolul al II-lea î.Hr. , odata cu penetratia economica romana în Peninsula Balcanica , în spatiul geto-dacic au patruns obiecte de export romane : ceramica , obiecte de bronz , argint , fier si sticla si , odata cu ele , moneda romana. Dacii exportau vite , grâne , miere , blanuri , lemn si alte produse.
Toata comunitatea tracilor de nord recunostea acelasi zeu suprem – Zamolxis ,