Dincolo de glumele care se fac pe seama credintei în zodii ( horoscop ), aceasta credinta exista. Este curios, dar oamenii care refuza ideea unui Dumnezeu Creator, prefera sa se supuna unor berbeci imaginari care alearga prin stele. O gospodina trece cu vederea cuvintele lui Hristos: "iubeste pe aproapele tau", dar o asculta pe prezentatoarea TV, daca îi zice: "astazi veti avea o zi grea, evitati conflictele cu cei apropiati".
Faptul ca omul e îndreptat spre latura tainica a existentei sale, vorbeste despre dualitatea naturii umane. Pe de o parte, lumea imediata, vazuta, iar pe de alta parte, lumea mistica, necunoscuta si nesigura, dar prezenta în chip latent în fiecare. Omul crede, daca nu în Dumnezeu, atunci în orice altceva. De exemplu, studentii din Iasi nu trec în timpul sesiunii pe sub peretele fostei edituri "Junimea", pentru ca nu le merge la examene. Altii, din aceleasi motive, nu calca pe capacele de canalizare.
Lumea interioara a acestor oameni e o lume caleidoscopica, dezordonata, care îsi lasa amprenta asupra modului de gândire si de receptare. De aici fragmentarismul lumii moderne si, mai ales, postmoderne, lumea clip-urilor si a colajelor.
Omul are nevoie de repere în univers, el nu poate sa existe de la sine. Experienta fricii, a singuratatii, ne împinge spre credintele cele mai ciudate. E adevarat, exista stele si constelatii, fiecare cu nume si traiectorii proprii, dar cum putem crede ca un corp irational poate influenta în vreun fel fiinta atât de complexa care este omul? Ce-i drept, în complexitatea sa, omul poate sa creada chiar si ca luna, care nu e decât un bolovan, poate sa-i hotarasca soarta! Aceasta credinta ma duce cu gândul la personajul lui Creanga, care plângea de frica bolovanului de sare de pe soba.
Sfintii parinti spun ca obisnuintele sunt a doua fire. De aceea, omul care asculta mai multa vreme horoscoapele, ajunge, în cele din urma, sa fie o umbra a semnului sau zodiacal. Acesti oameni nu îsi dau seama ca devin foarte vulnerabili,