DEZUMANIZAREA PERSONAJULUI
STAVRACHE DIN NUVELA
IN VREME DE RAZBOI
DE I. L. CARAGIALE
Date biografice despre I. L. Caragiale
(1852 – 1912, Haimanale, azi I. L .Caragiale, jud. Dâmbovita)
Scriitor roman. Nepot al lui Costache Caragiale si Iorgu Caragiale. Debut de schite si versuri la revista „Ghimpele”. O vreme redactor la ziarul „Timpul”, împreuna cu Eminescu si Slavici. A editat publicatii satirico -umoristice („Claponul”, „Calendarul claponului”, „Moftul roman”) si împreuna cu Slavici si Cosbuc, revista « Vatra ». A facut parte din cercul „Junimea”. Temperament de tinuta clasica, desavârsit arhitect al constructiei dramatica, observator profund si minutios al realitatilor sociale autohtone, creator al unor memorabile tipuri, Caragiale a ridicat teatrul românesc la nivelul european. In comediile sale („O noapte furtunoasa”, „Conu Leonida fata cu reactiunea”, „O scrisoare pierduta”, „D-ale carnavalului”), satirizeaza moravuri politice si familiale, utilizând cu remarcabil efect comicul de situatie si limbaj, expresia stereotipa definitorie, umorul (inclusiv cel absurd). Instantaneele în proza, cu adresa critica („Schite usoare”, „Momente”, „Schite noua”), prelungesc si dezvolta tipologia de mare diversitate a comediilor, tintind cu precadere orizonturile micii burghezii. Drama „Napasta” si unele nuvele („O faclie de pasti”, „Pacat”, „In vreme de razboi”) analizeaza stari obsesive ajunse la paroxism, iar povestirile fantastice („Kir Ianulea”, „Abu Hasan”, „Hanul ui Manjoala” ) valorifica anecdoticul de sursa orientala sau folclorica. Membru de onoare post –mortem al Academiei (1948).
OPERE
Comedii: O noapte furtunoasa, 1879; Conu Leonida fata cu reactiunea, 1879; O scrisoare pierduta, 1884; D-ale Carnavalului, 1888-1889.
Drame: Napasta, 1890.
Nuvele tragi
