I. Viata lui B.St.Delavrancea

I.1 La margine de Bucuresti

Satul Dela Noua devenise cu timpul un fel de mahala a Bucurestiului unde se stabilisera , alungati de saracie si de diverse conflicte sociale , tarani din mai multe localitati ale tarii , cu precadere din partile Vrancei . Acestia fusesera atrasi si de perspectiva unor câstiguri mai bune prin practicarea carausiei .
Printre familiile de carausi stabilite în Dela Noua se numara si cea a lui Stefan Tudor Albu , ai caror stramosi se trageau de prin partile Vrancei .
Ultimul dintre cei noua copii nascuti de mama Iana , sotia lui Stefan Tudor Albu , a vazut lumina zilei la 11 aprilie 1858 si a primit numele de Barbu . Patru din fratii mai mari mor de copii ramânând în viata trei baieti si doua fete : Nicolae , Maria , Constantin, Uta si Barbu .
Numele tatalui scriitorului a suferit o metamorfoza obisnuita în întocmirea vechilor acte oficiale devenind din Stefan Tudor Albu , Stephanescu , iar mai apoi Stefanescu de unde si numele scriitorului Barbu Stefanescu . Pseudonimul Delavrancea , a fost folosit de catre scriitor ca un omagiu închinat stramosilor sai vrânceni .
Atât familia bunicilor cât si a parintilor erau cunoscute ca familii harnice si cinstite . Datorita acestor calitati bunicul scriitorului a fost ales staroste al breslei carutasilor din Bariera Vergului . Tatal scriitorului , om saritor la nevoile altora si devotat familiei , satul de greutatile vietii de caraus se zbate pentru a-si da copiii la studii înalte pentru a nu avea soarta lui . Astfel Nicolae ajunge avocat iar Constantin procuror . Cele doua fete , sunt înzestrate si maritate cu doi negustori bine situati .

I.2 Bunicii , copilaria si primii ani de scoala
Tot în mahalaua Dela Noua îsi duceau viata si bunicii scriitorului ,Tudor si Musa Albu . Portretele realizate de Delavrancea celor doi bunici sunt o marturie dintre cele mai luminoase a dragostei scriitorului fata de întreaga taranime româna . Chipurile celor doi bun