Lumea rurala
Romanul „Morometii”, scris de Marin Preda, a carui originalitate sta fara îndoiala în noua viziune asupra lumii rurale, este unul ce prezinta foarte bine povestea unei familii de tarani din Câmpia Dunarii, mai precis din satul teleormanean Silistea-Gumesti, care cunoaste de-a lungul unui sfert de secol, o adânca si simbolica destramare.
In volumul I satul e înfatisat cu câtiva ani înaintea celui de-al doilea razboi mondial, într-o perioada in care timpul era „foarte rabdator cu oamenii”. De asemenea întâiul volum este în întregime concentrat asupra unui singur personaj, desfasurarea epica fiind subordonata lui Ilie Moromete.
La fel ca toti satenii, in afara unor familii mai înstarite ca cea a lui Aristide, Cotelici, Balosu, si familia Moromete nu are trai foarte usor, ei, în special parintii, fiind apasati de multe impozite, foncirea si alte neajunsuri dar ele pot fi înca suportate de capul familiei care se aduna cu placere duminica, la taifas, in „poiana lui Iocan” unde citesc ziare, povestesc anecdote, glumesc, angajându-se în adevarate dueluri ale inteligentei. Ilie Moromete stapâneste absolut peste o familie a carei gospodarie pare solida si grija conducatorului ei este s-o mentina intacta. E pentru întâia oara când in literatura româna taranul nu este stapânit de ideea de a avea pamânt, ca sansa a fericirii sale, ci de a si-l pastra.
Capul familiei este dotat, pe lânga o filozofie asupra vietii si cu o vointa de a rezista la tot ce contravine gustului sau de trai linistit, confortabil, într-o gospodarie mijlocie. Astfel, daca Moromete nu face mari speculatii, el cauta sa profite de institutiile capitaliste – nu se sfieste sa ia bani cu împrumut de la banca spre a-si cumpara oi si cai, îsi pune la munca familia, el rezervându-si rolul de stapân, pierde timpul in lungi conversatii cu prietenii, discuta politica – are pareri îndraznete despre regalitate si nu se sinchiseste de legionari. Singura sa grija e de a-si achita impozitele si datoriile