Povestea lui Harap-Alb
(basmul cult)




"Basmul e un gen vast, depasind cu mult romanul, fiind mitologie, stiinta, etica, observatie, morala etc. Caracteristica lui este ca eroii nu sunt numai oamenii, ci si anumite fiinte himerice, animale…" (G. Calinescu, "Estetica basmului")
In monografia inchinata operei lui Ion Creanga, George Calinescu analizeaza povestile scriitorului humulestean si constata ca punctul de plecare al tuturor il reprezinta folclorul romanesc, "ele reactualizand teme si motive de circulatie universala, cu o vechime aproape mitica ". Astfel, "povestile sale sunt ori adevarate nuvele de tip vechi, ori naratiuni fabuloase in care se dezvolta observatii morale milenare".
Considerata o capodopera, "Povestea lui Harap-Alb" porneste in mod evident de la un model al basmului popular, dar constructia epica este, totodata, articulata ca un Bildungsroman, fiind consemnate intamplari care modeleaza un erou.
Dincolo de eterna lupta dintre Bine si Rau, observam ca tema tratata de autor este una morala, referitoare la conditia eroului, care, inainte de a fi imparat, trebuie sa cunoasca si satutul de sluga, tocmai pentru a invata sa-si inteleaga supusii si sa-si exercite responsabil puterea.
Titlul neobisnuit al basmului evidentiaza dubla personalitate a protagonistului, reprezentata printr-o identitate reala ( de tanar print) si una aparenta (de sluga a Spanului). Folosind acest antroponim, Creanga individualizeaza un tip uman, detasandu-se de basmul popular, in care eroul ramane un nume generic – Fat-Frumos.
Subiectul respecta articulatiile cunoscute ale basmului popular, chiar daca actiunea este mai complexa si implica un numar relativ mare de personaje. Expozitiunea o constituie hotararea tatalui eroului de a-si supune cei trei fii la o proba a curajului, pentru a vedea care dintre fii este vrednic sa-l urmeze la tron pe Imparatul Verde. Singurul care reuseste sa treaca aceasta proba este cel mai mic dintre frati, care proneste la drum insotit