Toleranta fata de lumea evocata
Mihail Sadoveanu este un reprezentant de seama a prozei secolului XX in a carui vasta opera se regasesc aproape toate speciile literare precum si cele mai importante teme ale umanitatii. Sadoveanu este considerat parintele romanului istoric dovada fiind “ Fratii Jderi”, “Neamul Soimarestilor”. Unul dintre cele mai cunoscute romane sadoveniene este “Baltagul” aparut in 1930 si avand ca tema fundamentala cautarea si aflarea adevarului de catre Vitoria Lipan in legatura cu absenta indelungata a sotului sau.
Romanul este specia genului epic in proza de mare intindere cu o problematica complexa, o actiune complicata desfasurata pe mai multe planuri narative prezentand conflicte puternice si framantari sufletesti la care participa personaje numeroase complex caracterizate reprezentand destine umane impresionante. Toate aceste caracteristici se regasesc si in opera literara “Baltagul”.
Fiind o creatie epica scriitorul isi exprima in mod indirect sentimentele de admiratie dar si de toleranta fata de lumea evocata prin intermediul naratorului, al actiunii si al personajelor. Din punct de vedere compozitional romanul este structurat in 16 capitole care alcatuiesc 3 parti:
-prima parte (1-6): este o parte expozitiva dominata de asteptarea vestilor de la Nechifor;
-partea a II-a (7-13): are un caracter dinamic prezentand drumul intortocheat al cautarii;
-partea a III-a (14-16): are un caracter dramatic dezvaluind numele ucigasilor si infaptuirea justitiei.
Actiunea urmareste un singur fir narativ (cautarea adevarului de catre Vitoria), este plasata in timp si spatiu si se desfasoara pe doua planuri narative: un plan al trecutului adus in prezent prin tehnica retrospectivei si avand ca narator un personaj (pe Vitoria), rememoreaza intamplari din viata de familie sau reconstituie la praznic modul in care s-a comis crima.
Planul prezentului prezinta la persoana a III-a intr-o viziune omniscienta intamplarile legate de cautarea intreprinsa