Despre clonare


Clonarea a fost folosita inca din antichitate la plantele care se pot inmulti vegetativ si care in acest fel isi pastreaza intocmai caracteristicile genetice.
Dezvoltarea tehnicilor de cultura de celule si tesuturi “in vitro” pe medii nutritive artificiale a creat posibilitatea obtinerii de clone celulare. La plante, celulele manifesta fenomenul de “totipotenta” prin care, pe un mediu de cultura favorabil, dintr-o celula preluata din frunza, tulpina, radacina, influorescenta etc. se poate obtine un individ normal. Ca urmare, toti indivizii regenerati din celule preluate de la un anumit individ sunt identici din punct de vedere genetic cu planta de origine.
Celulele animale pot fi de asemenea cultivate pe medii artificiale “in vitro”, numai ca ele nu mai manifesta fenomenul de totipotenta decat un timp limitat si ca urmare din ele nu pot fi regenerati indivizi.
La animalele vertebrate clonarea s-a realizat la Rana pipiens in 1955 cu ajutorul unei metode prin care s-au transferat nuclee din celulele embrionare in ovule enucleate. S-a folosit in acest scop tehnica succtiunii nucleului unei celule embrionare, cu ajutorul unei micropipete extrem de fine si introducerea sa intr-un ovul la care s-a eliminat in prealabil nucleul propriu pe aceeasi cale.
Animalele astfel obtinute erau identice genetic cu individul de la care s-au preluat nucleele.
Recent, o echipa de cercetatori scotieni a reusit transplantul de nuclee la oaie din celule diferentiate din glanda mamara, in ovule nefecundate la care s-a eliminat nucleul cu o micropipeta. Ovulul enucleat a fost plasat in mediu de cultura alaturi de nucleul respectiv si cu ajutorul unor impulsuri electrice usoare ovulul a fost obligat sa accepte nucleul exigen. Dupa sase zile, pe un mediu de cultura special in care s-a produs dediferentierea, adica necapatarea totipotentei, embrionul respectiv a fost implantat in uterul unei mame adoptive. La terminarea perioadei de gestatie s-a obtinut