Legea echilibrelor în populatie





















Cuprins

Genetica populatiilor, generalitati
Legea Hardy-Weinberg
Bibliografie
Frecventa genelor în descendenta
Frecventa genotipurilor în descendenta
Factorii care modifica frecventa genelor în populatie
Analiza statistica a rezultatelor geneticii
Genetica populatiilor, generalitati

Populatia reprezinta o comunitate de indivizi care se pot încrucisa între ei, contin un fond comun de gene si ocupa acelasi areal geografic. Dupa modul de reproducere al indivizilor, se deosebesc doua tipuri de populatii: populatia mendeliana si populatia non-mendeliana.
Populatia mendeliana, reprezinta totalitatea indivizilor unei specii, între care are loc încrucisarea sexuata si care prezinta ascendenta si descendenta comuna. Plantele alogame si animalele unisexuate, formeaza populatii mendeliene, în timp ce plantele autogame formeaza populatii non-mendeliene, alcatuite din mai multe linii distincte, cu o ascendenta comuna mai mult sau mai putin apropiata si care evolueaza paralel.
Dupa dimensiunile lor, se deosebesc: (a) populatii mici, care au mai putin de 100 indivizi reproducatori; (b) populatii mijlocii alcatuite din câteva sute de indivizi; (c) populatii mari, cu câteva mii de indivizi si (d) populatii foarte mari, care cuprind peste 10.000 indivizi reproducatori.
În natura, între populatiile de plante si animale, au loc schimburi de informatie genetica.
Populatii panmictice, sau demele, sunt populatii genetice care constituie cele mai mici unitati ale speciei. În cadrul lor are loc panmixia. Aceasta reprezinta procesul prin care un individ de un sex, se poate încrucisa cu oricare individ de sex opus. Procesul de panmixie, conduce la repartizarea uniforma a genelor în populatie si segregarea lor conform legilor mendeliene.
Legea Hardy-Weinberg

În anul 1908, matematicianul englez G.H. Hardy si medicul german W. Weinberg, studiind în mod independent frecventa genelor într-o populatie panmictica, au pus bazele geneticii