Despre coroziunea


Rugina brun-roscata de pe fier si otel este cea mai obisnuita forma de coroziune. Aproximativ 20% din fierul produs în fiecare an se utilizeaza pentru fabricarea pieselor de schimb pentru cele distruse de coroziunea fierului si a otelului. În ciuda vitezei cu care se formeaza rugina, fierul si otelul sunt larg utilizate, în principal pentru ca au o mare rezistenta si sunt relativ ieftine.

Reactii

Coroziunea apare de obicei pentru ca suprafetele metalice expuse intra în reactii chimice cu substante din atmosfera. In cazul fierului si a otelului, fierul reactioneaza cu oxigenul si apa pentru a forma compusul brun-roscat cunoscut ca de oxid de fier hidratat ( ). Ruginirea poate de asemenea sa aiba loc în apa, care de obicei contine suficient oxigen dizolvat pentru ca procesul chimic sa poata avea loc. Ruginirea poate sa slabeasca foarte puternic structurile dar coroziunea adesea arata mult mai rau decât este în realitate deoarece volumul oxidului de fier format este mai mare decât volumul de fier distrus prin coroziune.
Majoritatea celorlalte metale se corodeaza si ele. Potasiul si sodiul, de ex., reactioneaza atât de violent cu apa încât trebuie pastrate în ulei pentru a prevenii distrugerea lor de catre umiditatea atmosferica. Unele cladiri au domuri de cupru cu un învelis verde deschis de sulfat de cupru
(
). Acesta deformeaza încet, pe masura ce cuprul intra în reactii chimice cu oxigenul si umiditatea si agentul de poluare dioxid de sulf.
În realitate, argintul nu corodeaza în aer curat, dar compusii sulfului determina coroziunea metalului si aparitia unui stat de suprafata din sulfura de argint neagra . Aurul si platina nu sunt afectate de atmosfera si de agenti de poluare, si de aceea îsi mentin luciul.
Faptul ca unele metale se corodeaza rapid nu împiedica folosirea lor la fabricarea obiectelor utilizate în fiecare zi. Aluminiul, de exemplu, este larg folosit la fabricarea tigailor si a altor articole. Desi acest metal se corod