Conceptii despre joc




Omul , prin natura sa, este jucaus “HOMO LUDENS”; pe toata durata vietii sale se joaca in permanenta , din copilarie pana la batranete , din porniri sau din tendinte interioare sau exterioare , care ii satisfac activitatea motrica si emotionala in scop recreativ.
In “Terminologia educatiei fizice” 1973, notiunea de joc este definita ca “o activitate complexa predominant motrica si emotionala , desfasurata spontan , dupa reguli prestabilite , in scop recreativ si totodata de adaptare la realitatea sociala”.
M. Epuran in “Aspecte ale socializarii in sport” aduce o serie de precizari care completeaza definitia jocului prin caracteristicile pe care acesta le are si anume:
1 activitaea naturala – izvor de trebuinte ludice;
2 activitate libera – participare benevola, fara constrangeri;
3 activitate atractica – provoaca stari afective positive;
4 activitate totala – angajeaza toate componentele fiintei umane;
5 activitate dezinteresata – deosebita de munca;
6 activitate creativ-compensativa – care se extinde si asupra activitatilor recreativ distractive ale adultilor, asupra activitatii de “loisir”(petrecerea placuta a timpului liber), destindere , refacere, compensare.
Dupa Owen G. in “Teoria jocurilor” afirma “Prin joc intelegem , in sens vag, o situatie in care actioneaza o multime N de elemente rationale (numite jucatori)care, in mod succesiv si independent, intr-o ordine si conditii specifice , printr-un ansamblu de reguli , aleg cate o decizie (efectueaza o actiune , mutare) dintr-o multime data de alternative. Intre altele , regulile jocului precizeaza situatiile in care jocul se termina . Se presupune ca jucatorii sunt capabili sa analizeze actiunile lor si actioneaza in scopul obtinerii unui castig cat mai mare posibil”.
Este cunoscut ca participarea jucatorilor in competitii se realizeaza in conformitate cu un sistem de principii si norme referitoare la colaborarea dintre coechipieri, desfasurarea actiunilor de atac si aparare