Conceptul de universitate intre cultura si religie
    Conceptul de universitate a avut, de-a lungul vremii, acceptii diferite de cele actuale. “Ceea ce denumea termenul universitate nu era o scoala, ci o forma de organizare - a studentilor, sau a profesorilor; sau împreuna a studentilor si profesorilor - pe o baza asociativa” (Ovidiu Drimba, în “Istoria culturii si civilizatiei”, III). Asa cum o arata si sensul latin al cuvîntului (universitas - totalitate) universitatea era o adunare recunoscuta ce includea totalitatea membrilor unei asociatii constituite. Mai mult, “ca institutie didactico-stiintifica, aceasta forma de învatamînt se numea studium generale. Generale, nu pentru ca programa de studii ar fi inclus toate disciplinele, ci pentru ca scolarii proveneau din toate regiunile Europei”. Pentru a fi “general”, un studium trebuia sa includa în programa, pe lînga “artele liberale” cel putin una dintre facultatile “superioare” ca teologia, dreptul sau medicina. O definitie clara a universitatii din secolul al XIII-lea ne-o da Jacques Paul citat de acelasi Ovidiu Drimba: “universitatea este o federatie de scoli. Fiecare în disciplina sa este completa. Scolile sînt deci rivale între ele. Statutele universitatii au ca scop sa organizeze în mod loial aceasta concurenta, sursa de emulatie, exact cum procedeaza corporatiile de mestesugari”. Nu voi vorbi aici de motivele care duceau la diferitele societas ale studentilor sau ale profesorilor, desi autorul prezinta aspecte extrem de interesante asupra subiectului, ci ma voi rezuma la a mentiona ca aspectul social, politic chiar, avea un rol extrem de important. Dar ceea ce intereseaza aici este faptul ca universitatea presupune etimologic o societate, o comunitate. Relevanta în aceasta directie este precizarea autorului conform careia “papii se adresau crestinilor dintr-o anumita regiune cu universitas vestra”.    Altfel spus, orice comunitate care se întelege si este privita ca atare poate fi denumita ca universitas; d